Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 noiembrie 2010

Totul despre nimic

Cine mai poate sa guste din aer cand e frig afara si sa isi scalde sufletul in ploaie toamna ? Nimeni ?
Doamne fereste , cum nimeni cand suntem 7 miliarde de suflete chinuite de sistem pe pamant ...cand sunt 14 miliarde de ochi ce se uita la soare in fiecare zi si orbesc de la lumina . 
Dar au fost odata 2 ochi si un singur suflet care te vedeau doar pe tine si orbeau de la stralucirea ta de zi cu zi . 
Ai fost odata soarele ochilor mei si ma scaldam in tine ca un copil in ploaie toamna , te gustam asemeni vantului de primavara si iti spuneam te iubesc . 
Ai fost candva dragostea mea si erai a mea , erai sensul vietii mele erai ca o rotita fermecata pe care eu asemeni unui hamster alergam pe tine fara sa imi dau seama ca nu ajung nicaieri ... Dar asta a fost candva , si acum ar trebuii sa fie diferit .
Ar trebuii sa imi revin la normal si sa incerc sa imi gasesc alta ocupatie si un alt drum , dar un drum colorat si mai revigorant ca tine . 
Nu pot !!! Pur si simplu nu pot sa imi revin . Am cazut de pe rotita si m-am urcat la loc pentru ca imi placea acel drum fara sfarsit pe care il parcurgeam , iubeam drumul , gustul lui si imi placea durerea ochilor dupa ce imi priveam raza oarba de lumina din fata . Te iubeam. 
Va trece mult timp pana cand imi voi revenii la normal , daca imi voi revenii si totusi sunt dispus sa incerc , sunt dispus sa renunt la drogurile ce mi-au intunecat mintile si m-au facut sa nu mai gandesc ... sa renunt la sarutarile tarzii , la certurile urmate de impacari demne de un film drama si la privirile prostesti ochi in ochi ce imi faceau zilele atat de speciale . 
Si cand voi reusii sa fac asta , cand voi reusii sa uit placerile vietii mele trecute ...atunci va incepe iarasi viata , voi murii si voi invia in interior . 
Crezi ca e usor sa zic toate astea ? Crezi ca e usor sa scriu atat stiind ca vor citii altii care nici nu te cunosc si probabil ma vor judeca gresit . 
Nu e usor , crede-ma ca stiu ce zic ... dar nu imi pasa , ei bine nu imi  mai pasa si sti de ce ? Pentru ca ei , oamenii din exterior nu au simtit si nu simt in momentul de fata ce simt eu acum , ei nu stiu ce inseamna sa te dai cu capul de perete la ora 3 noaptea crezand ca vei scapa de zana aia rea care o visezi in fiecare noapte , ei nu stiu cum e cand ti-e frica sa dormi sau cand ti-e frica sa te imbeti ca incepi sa plangi dupa ea ... ei nu stiu asta . 
Si sa fiu sincer sunt mandru ca sufar , sunt mandru ca plang si ca scriu poeme si basme gandindu-ma la noi pentru ca asta e o dovada clara ca sunt viu , sunt inca in viata si inca sunt in stare sa simt ce inseamna sa fi om . 
E dureros sa fi om , sa stii ca ai nevoie de un viitor si ca ti-ai facut ca prostul sperante ca ea va fi viitorul tau pentru ca mai apoi sa te trezesti ca totul a fost decat un lung sir de greseli sentimentale si morale pe care le-ai facut timp de un an si cateva luni . Dar oamenii gresesc si asta ma face sa fiu om nu ?
Iti multumesc pentru viata ce am avuto langa tine si pentru tot ce am fost noi doi candva , noi doi impreuna separat . 
                                                                                                  Adio , raza de soare ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu