Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Viata prin nisip si praf

 A fost odata , candva o creatura . Singuratica si trista , toata ziua nu facea nimic altceva decat sa priveasca in golul ce il inconjura . Celelalte creaturi il priveau cu frica deoarece el fusese candva altfel . 
Se ruga la zei sa isi revina , dar chiar daca repari ceva ce a fost stricat isi pierde treptat valoarea .
Incepuse sa isi dea seama de asta si pentru ca se resemnase intr-o oarecare masura ca nu va mai putea fi vreodata fericit , prefera sa isi astepte sfarsitul pe o stanca gri si fara viata , rece si trista exact cum era si sufletul creaturii . Incepuse sa se intrebe daca sfarsitul vietii lui va fi si sfarsitul tristetii ce ii umplea acum sufletul .
Fuma tigara dupa tigara si bea din lacul interzis crezand ca va adormi mai repede , dar chiar si cand adormea il bantuia imaginea frumoasei lui iubite .
O vedea cu atata claritate caci intindea mana in somn sa o poata atinge , dar nu facea nimic decat sa atinga stanca rece pe care statea si se trezea cu lacrimi uscate de soarele arzator .
O iubea atat de mult , Doamne cat de mult ... era totul pentru el si totusi acum il parasise si il lasase singur si trist . Desii iubita lui , mai venea din cand in cand sa vada daca mai traieste si sa ii spuna sa treaca peste , el nu auzea si isi asculta muzica in continuare , iar la sfarsit isi cerea scuze iubitei pentru rapirea timpului cu un monstru rece si fara inima .
Inima avea , dar era lipsita de animatie ... batea doar sa nu se opreasca , alt scop nu avea . Inainte batea pentru ea insa ei nu i-a pasat .
Se apuca-se de frunze si pamant ca sa uite dar nimic , doar o simpla tacere a sentimentelor timp de cateva ore apoi se trezea si plangea ca un copil gandindu-se la ce ajunsese .
Murea incet , si ii convenea intr-un fel asta , dar se uita cu atata regret in soarele ce ii ardea pielea sensibila si vorbea cu el spunandu-i ca i-se va alatura si ca ii va cere permisiunea sa fie o raza de lumina in care sa ii se scalde iubita .
Soarele a fost de acord , dar i-a spus sa fie fericit ca isi poate atinge si daca vrea sa moara sa se mai gandeasca la restul creaturilor ce ii erau prieteni sau familie . Ei ce vor face ?
Asa ca a noastra creatura a pornit la drum . 
Intr-o calatorie prin nisip si praf ... o calatorie in care isi cauta sensul vietii.
Spre mijlocul calatoriei a cazut obosit de drum si insetat , disperat dupa imaginea iubitei ce venea macar langa el pe stanca sa ii vorbeasca , sa il vada . 
Incepu'se sa planga , parca dorind sa moara intr-o mare de lacrimi . 
Atunci cerurile s-au deschis si a inceput sa ploua , plangea si soarele pentru el .
A strigat tare "Te Iubesc ! " , atat de tare ca au auzit toate creaturile din jur venind disperate si curioase de unde vine acel sunet . 
Toate creaturile , inclusiv iubita lui au ajuns la el , si l-au vazut cazut in genunchi , cu bratele stranse in jurul unui copac si cu unghiile smulse si pline de sange de la cat a scorojit acel copac .
Era aproape mort . Speriata , iubita lui s-a dus la el sa vada ce se intampla . 
El cu ultimele puteri i-a spus : " Vezi tu iubito , ti-am zis ca te iubesc . Nu mi-am hidratat sufletul cu sarutul tau , nici buzele cu lichidul ce imi revigora viata , ochii nu i-am folosit sa iti privesc splendoarea , nu mi-am folosit urechile sa te aud ca imi zici ca ma iubesti . Acum am reusit sa imi folosesc glasul sa iti strig tare ca te iubesc si il voi mai folosii o data ca sa iti spun ultima oara ce ai fost si cat te-am iubit . Te iubesc Iubirea vietii mele ! "
Apoi a cazut mort cu mainile pline de sange pe picioarele celei ce i-a fost iubit candva .
Distrusa , iubita lui s-a uitat la copac si a vazut ca pe copac scria " Te voi iubii mereu , multumesc pentru tot " atunci a inceput sa planga si sa injure sa blesteme . 

Iubirea creaza legaturi , tot ea distruge suflete si omoara zambete . 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu