Totalul afișărilor de pagină

duminică, 12 decembrie 2010

Cand o ruina iubeste ?

Eu nu sunt o persoana cu nimic special . Nu exista monumente ridicate in onoarea mea si numele meu va fi uitat curand .
Dar intr-o anumita privinta , am reusit mai mult decat a reusit oricine altcineva . Am iubit o femeie cu tot sufletul si inima mea , si pentru mine asta a fost intotdeauna suficient .
Acum , sunt nimic si reprezint asta pentru toata lumea , dar in sufletul meu stiu ca demult , candva am fost o jumatate si cealalta jumatate ma veghea , ne vegheam unul pe altu , nu lasam tristetea sau durerea sa ne atinga sufletele . Eram precum barca cu vasle ... eu eram barca , puteam plutii dar ce sa fac fara iubita mea vasla ce imi indemna fiecare metru parcurs pe lacul vietii ...
- Totul pentru acesti doi tineri , acum deveniti singuratici si batrani a inceput intr-o zi frumoasa si racoroasa din mijlocul lunii iulie , el avea 17 si ea 14 . El era inca neinvatat sa iubeasca in adevaratul sens al cuvantului , ea nici macar nu zisese te iubesc . 
S-au cunoscut din pura intamplare si el a fost fermecat de ochii albastrii ce ii straluceau ca doua stele in lumina soarelui ce iti patrundea in suflet parca . Dar parca fermecati si umiliti de frumusetea albastrului ce il aveau ochii fetei , si se reflectau . 
A fost dragoste la prima vedere , sau poate atractie . Ea se lasa greu sedusa de val si ii punea bete in roate , el incerca din rasputeri sa o cucereasca . Intr-un final a inceput o relatie practic din intamplare si asa si-au continuat drumul furtunos in viata . 
Dupa prima zi , nu s-au mai vazut si baiatul ii simtea lipsa dar ii era frica sa recunoasca , asa ca a continuat cu viata lui ignorand tot . A treia zi cand s-au vazut , ploua si erau uzi ... le era frig si se tineau strans in brate sa se incalzeasca au continuat prin sarut si atingeri , tremurau de frica , frig si ceva in el incepea sa se schimbe .
A plecat iarasi , lasandu-l singur , iar el fara sa isi dea seama de semne si-a continuat iarasi viata dar tot se gandea la ea . 
Prima despartire a fost spontana , el nici macar nu stia daca mai sunt sau nu impreuna . 
O sa scurtez putin povestea zicand ca a urmat o perioada ciudata in care el simtea ceva in el ca se mareste , simtea ca isi gasise un inger . Nu stiu ce sa zic despre ce simtea el , dar cred ca la inceput isi vedea mama sau bunica in ea si de la asta a ajuns la arsura ce o poarta acum in piept .
Spre sfarsitul verii s-au impacat si deja el ii spusese ca o iubeste , ii era greu dar nu mai putea tine in el pentru prea mult timp . Pana au inceput scoala totul a fost magie , tot ce se intampla se intampla fara pic de deranj si tot ce era iubita lui era o minune , era minunea lui .
Dupa ce au inceput scoala , au inceput sa se vada din ce in ce mai rar . Se iubeau dar nevoia de nou la varsta ei era mare si intr-un final s-au despartit iarasi , doar pentru a-se impaca peste cateva luni , in apropiere de vacanta de iarna . Era frumos cum parca ghidau fulgii de zapada cu sarutul lor si parca atunci cand se imbratisau rugau soarele sa ma stea putin sa se vada in lumina . Se iubeau .
S-au despartit in apropiere de craciun , fapt ce l-a devastat pe el pentru ca isi facuse atatea planuri , atatea vise , sperante si totul se naruia . 
In primavara s-au reimpacat cum era de asteptat si au fost 3 luni magice , absolut magice pe care le-au petrecut impreuna , se iubeau si tineau sa isi aminteasca asta in fiecare zi . El era absolut topit dupa ea si o diviniza , ea nu stiu pentru ca nu i-am patruns in suflet . 
Dupa 3 luni , iarasi cearta si iar despartire urmata de o impacare destul de rapida . S-au despartit intr-un final iarasi , iar aceasta despartire se pare ca s-a gandit la toate . Asa ca ea , Despartirea a aruncat sarutul lui la gunoi pentru a nu il mai folosi pe post de scara incercand sa ajunga la sufletul ei . 
-Si acum , in noaptea asta geroasa de iarna in care parca si frunzele uscate asemeni sufletului meu imi cer sa nu mai trec iepurasi de cerneala pe hartie caci nu mi-o vor aduce inapoi . Dar de ce sa nu sper ,suntem iubiti si ea va fi pentru totdeauna miracolul ce m-a facut sa cred in Dumnezeu . Pentru ca numai Dumnezeu o poate creea atat de frumoasa , tandra si uneori nebuna . Numai El poate sa imi coboare un sfarsit perfect in oglinda , iar sfarsitul meu perfect sa fie in bratele ingerului meu preferat . 
Poate ca dragostea distruge ura , dar la finalul unei povesti frumoase de dragoste tot ura se naste si cel ce iubeste in continuare e parasit de dragoste pentru totdeauna . 
Acum nu imi ramane decat sa imi inchid ochii obositi si sa ma rog la Domnul ce mi-a oferit un inger sa imi dea uitare caci ingerul nu mai are aripi si ii e frica sa mai zboare cu mine . 
Asa voi ramane inchis in tine , ars in suflet si stand in gara vietii cu o tigara uda de la atatea lacrimi ce au devenit ploaie ,in mana  asteptandu-mi trenul ce ne va duce pe amandoi inspre sfarsit , sa ne vedem iar tineri si sa ne sarutam . Sa nu mai conteze nimic sa avem o eternitate la dispozitie sa ne iubim si sa ne impacam . 
                                                                                 Adio Singura Dragoste A Vietii Mele 

Un comentariu: