Totalul afișărilor de pagină

joi, 9 decembrie 2010

Cine sunt si ce imi pasa ?

Iata-ma acum , in fata voastra . Umil , parca vinovat as putea spune ... simt ca nimic nu mai poate aduce in mine ce eram si simteam odata . 
Dar nu a fost mereu asa . 
Au fost si unele perioade cand totul era aproape perfect , cand viata era frumoasa si cand in sufletul meu nu exista atata ura si nevoie de a distruge ...
A fost ... Bine zis . Nu am nevoie sa traiesc din amintiri dar inca nu pot uita perioada petrecuta la tata , cand mama era mama si nu doar o femeie in nevoie de bani si cand imi placea sa fiu sarac pentru ca era frumos indiferent de ce mancam pe fiecare zi intotdeauna tata era distrat si ne facea si pe noi sa zambim si sa ne simtim in largul nostru .
Aici a intervenit problema si viata mea s-a schimbat la 180 de grade . 
Paradisul a disparut fara sa anunte . Am fost pur si simplu aruncat in lume ... si ce lume ! 
O lume murdara careia ii pasa doar de venit , o lume care nu iti da salut chiar daca te cunoaste , o lume in care preferam sa omoram decat sa spunem adevarul ce ne-ar putea costa unele beneficii , o lume plina de ura . 
Si credeti-ma , ura e cea mai contagioasa , mortala si chinuitoare boala . 
Asa ca cam pe la 4 ani jumatate ura mi-a cuprins sufletul si a inceput sa il infecteze pe zi ce trece mai tare ... zilele s-au transformat in ani si treptat incepeam sa imi dau seama ca ceva nu e in regula cu mine , ca simt prea mult dispret fata de unele persoane si chiar fata de mine . 
Pe la vreo 13 ani am inceput sa fumez si ma simteam cam mandru pentru ca si tata , care la 13 ani mi-a aparut cred ca pentru ultima data in fata , chiar si tata fuma si fuma excesiv de mult . 
Asa ca am inceput cu tigarile , o bere pe zi , doua si tot asa ... 
Cand am ajuns la 14 , 15 ani ... ehe cand am ajuns acolo totul s-a schimbat iarasi ... am facut cunostinta cu o noua familie . Se numeau droguri . Si ce familie era aia , cat am iubito si in fiecare zi stateam cu ei si vorbeam . 
Desii toti imi ziceau ca ma distrug , eu nu luam in seama ... pentru a doua oara in viata simteam parca magia unei noi vieti . Cand eram drogat parca totul se schimba si totul era minunat , nu mai simteam ura fata de nimeni si toti imi erau prieteni ... sau cel putin asa credeam eu . 
Inca mai am familia asta si acum , dar acum ne vedem in fiecare zi doar din obligatie , nu mai e dragoste intre noi , nu mai suntem pasionali... eu sunt deja o ruina a ceea ce am fost candva , mi-am pierdut copilaria in farmacii si spitale si periodicile mele glume , vorbe sau jocuri sunt doar o tehnica ce o folosesc sa imi amintesc despre ce sunt , ca sunt inca un om si ca totusi ... trebuie sa zambesc . 
Am ajuns la perioada 16 , 17 ani . Vai , Dumnezeule ce perioada ciudata a mai fost si asta . 
Tin mine ca la 16 ani , am avut prima relatie de lunga durata ... si tineam la ea , sincer sa fiu chiar tineam la ea . Dar cand eram in spital si asta nu voi uita niciodata , cand eu eram in spital din cauza unui accident si m-a sunat "iubita" mea ca sa imi spuna ca nu mai vrea sa fie cu mine ca eu nu pot sa ii ofer ce vrea etc ... apoi cand am iesit , ea era combinata cu un tovaras al meu , cel ce mi-a fost model , mentor o perioada . 
Am trecut peste intr-o oarecare masura si am ajuns la inevitabil , un fel de divort de familie , o cladire in care uitai de familia ce iti erau drogurile si incepeai o noua viata . Te tratau cu niste pastile care erau prostituate , ca toata lumea avea acces la ele , isi faceau cat de cat treaba .
Dupa 3 saptamani in care pur si simplu am ajuns mai rau si eram speriat ca nu voi reusii niciodata sa devin alt om , am ajuns pe un deal unde mi-am cunoscut din pura intamplare niste prieteni alaturi de care am fost 2 ani de zile . Si ce betii trageam si ajunsesem la o perioada de abstinenta in materie de droguri destul de mare . 
Apoi am cunoscuto pe ea ... pe cea ce mi-a dat un sens in viata si mi-a alungat toata ura pe care o aveam stransa in corp , suflet , creier si tot ce reprezentam eu fizic . 
Am devenit alt om , iubeam ... dar iubeam din tot sufletul , parca se topea tot ce era ura in mine cu ajutorul iubirii ce era atat de fierbinti ca topea ura . Fenomenal !!!
Dar dupa ce am inlaturat toata ura din suflet , imediat a inceput alarmant de repede alta care statea bine ascunsa si se folosea de iubirea ce o simteam ca sa poata creste ascunsa . 
Acum , peste 1 an de zile ,  azi 9 decembrie spre 10 . 2010 am ramas singur , complet singur si iubirea ce imi incalzea trupul din interior , acum a lasat doar arsurile si inca arde mocnit dar imi provoaca atatea dureri ca nu stiu cat mai pot suporta , iar ura a pus iarasi parca stapanire pe mine si nu stiu ce as mai putea face . 
Asta sunt eu si banuiesc acum ca ar trebuii sa va spun ce am invatat . 
Concluzia mea , asa e?
Ei bine concluzia mea e : Ura e o prostie , viata e prea scurta sa fi tot timpul suparat ... pur si simplu nu se merita . 
Am vazut un film , in care zicea ca e mereu bine sa inchei cu un citat , asta voi face . . .
" Nu suntem inamici , suntem prieteni . Nu tebuie sa fim inamici . Chiar daca avem predispozitii , nu trebuie sa distrugem legaturile de afectiune . Corzile mistice ale memoriei vor vibra placut cand vor fi atinse iarasi si vor fi cu siguranta de ingerii mai buni din noi . " 


Sfarsit ...

Un comentariu: