Totalul afișărilor de pagină

duminică, 30 ianuarie 2011

Om compus din cuvinte

Vad moarte si distrugere , viziuni infinite
Dragi parinti inviati din morti , aduceti-mi placere
Caci sunt condimentat de lacrimi nesfarsite 
Si sufletul mi-e un monunument , ruina de durere. 
Aud cum zambete tresar in sfinte legaturi
Scancete de copilasi adusi pe lumi total paralele
Vad urechi ce nu vor sa auda , oameni singuri
Simt sange mizerabil ce se scurge pe mainile mele .
Simt boala nesimtita , cum ma atinge-n secret
Si dragostea subita , ma agata fara scrupule
Dar singur in tacere, parca nu pot s-astept 
Vino spre mine viata , vino sa bem tampitule !
Alerg prin ploaie , norii nu ma mai vad nicicum 
O, miez de suflet mort ce se intampla oare ?
Incerc sa imi sparg vena , sa pot sa ma adun .
Esti aici , langa mine , langa trecut ma vezi de mare ?
O , Fabian aduna flori , nu rupe sentimente 
Urca in copacul vietii , priveste cum sfarseste timpul
Vezi la geamul orb de ceata cum se strange durere ?
Sau vrei doar sa vorbesti in oglinda , sa plangi ca tampitul ?
Creaza prost , macar creaza . Poezia nu te-asteapta 
Si de vei pierde din tine si asta , vei regreta cumplit
Poezia nu o povestesti , nu-i proza d-aia e poezie , sa desparta 
O poezie buna se calculeaza , se inbunatateste-n timp. 
Fabian , unde ti-e capul ? Nu vezi ca nu esti toti ?!
-Sunt eu , nimic mai mult , oglinda si asa o sa raman .
Eu singur , unic , fara sa depind de cei ce traiesc morti
Voi crede cand voi vedea , si atunci ma voi intoarce sa iti spun !
-Vad distrugeri si razboi , moarte si fete de arama 
Copii din nasteri pierduti , pentru averea de hartie
Ce inainte sa vorbeasca , invata sa foloseasca-o arma 
Cazaturi cumplite , in abisul timpului trecut ce va sa vie .
Vad moarte-n jur si plang , caci nu-mi vine a crede
Ce vad , si sunt doar eu , inchis in viziuni cumplite
Chiar de povestesc pe scurgeri cenusii , viziunea nu se pierde
Sunt mort , viu , pierdut , spiritual ,sunt om compus din cuvinte .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu