Totalul afișărilor de pagină

marți, 22 februarie 2011

Sa iti aduci aminte

Uit , incep sa va vad , sa scap de amintirea trupului meu distrus 
Tin soarele in palma , ma uimeste lumina parca infinita 
Si luna uneori imi mai vorbeste , desii timida ,
Dar niciuna nu vrea sa imi spuna , unde Dumnezeu am mai ajuns ...


Am parcurs multe drumuri pamantesti cu picioarele umflate 
Am ascultat tipete si soapte de la oameni diversi cu simple vointe 
Le voi amintii ingerilor puri d'aici cate prostesti aveau cerinte 
Si stergeam ca un prosop de piele arsa lacrimile femeilor indurerate .



De la cei din jur simt uda o lacrima 
Of Doamne , Dumnezeule , eu sunt uscat 
Cineva , o voce imi spune de parca am plecat 
E timpul sa plec , sa alerg , ultima mea patima . 

Nu-mi aruncati cenusa murdara
Le aud pasii stramtati de durere si regret 
Acum urmeaza timpul in care trebuie sa astept 
Sa-mi cunosc taramul , de voi locuii in paradis iara . 

Scartaie crucea de lemn taiat cu salbaticie la crescut
Si scrisul se sterge in ani fara resentimente
Numele meu incet dar sigur din capul vostru se va pierde 
Voi privii cu lacrimi sfinte oamenii ce candva sincer m-au iubit .

Ingropati in lacrimi amintirea mea , nu in minciuni 
Sunt om , am fost , am gresit , nu am fost nici pe deoparte perfect 
Mi-am dorit probabil sa fiu vazut ca intelept , 
Dar nici oamenii ce au existat , exista , vor exista nu au fost ,sunt sau vor fi extrem de buni .

Adio ... Scrioare din rai , cazuta in mare , cu cerneala cuvinte
Livrata intr-o zi de mai cu soare si ploaie de spuma 
Cu rugaminti ce incet dar sigur si dureros se aduna 
Cu rugaminti din cele mai grele , de genul , " Sa iti aduci aminte ..." ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu