Totalul afișărilor de pagină

duminică, 22 mai 2011

Copilarie

Alergau umbre moi pe langa soare
Cerul ce ma-nvelea in nori pufosi
Imi povestea de-o clipa de ninsoare
Cu fulgi mari de nea ,mangaind inseratului ros .
Mi-ardeam in soba grijile 
Spre primavara cand racoarea noptilor instelate
Inghetau pana la tremur dorintele
Si cu mana ei cea rece imbratisa priviri fermecate .


Imi aduc aminte cu dor nebun de copilarie
Puteam crede-n orice , eram fericit 
Printre ramuri uscate zgaraiam frunze pline de magie
Viata avea culoarea ei , si puteam sa fiu iubit .
Privesc omul din oglinda cum strange dintii
Cu ochii pierduti de realitate isi numara trecutul
Ii e dor de o-mbratisare , de cand  i-au disparut parintii
Traieste pentru ieri , caci nu-si aminteste sfarsitul .
Pasesc spre usa cu pasul apasat de griji
Gandind ca poate astazi voi pleca din lumea asta
Ce clanta ,ce usa , ce casa ... totu'i bej
Si pierd in urma lor orice contact cu realitatea ...

Un comentariu:

  1. Superb :)
    Adevarul e ca nimeni nu isi poate uita copilaria, plina de lucruri simpliste, fara stres, fara probleme..mai bine spus o copilarie "cu cheia la gat"...

    RăspundețiȘtergere