Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 mai 2011

Piatra

A pietrei rugaciune stransa
In palme cu dor si jale plansa
Ramane scrisa-n scoarta neatinsa
A pietrei rugaciune stransa ...

Din ceas in ceas spre miaza-noapte
Piatra arunca mii si mii de soapte
Pietricele pe covorul verde de aproape
Ingheata stransul ochilor ei obositi in pleoape .

Poetul scrie pe piatra si ii vorbeste
Atenta piatra-l asculta si-l citeste
Poetul piatra parca o iubeste
E frumos ce-n sufletul lui orbit de versuri creste .

Si piatra doar se arata doritoare
Poetul in buzunarul inimi lui o aseaza arsa de soare
Dar totusi pietrei ii va fi un dor nebun de mare
Poetul scrie si saruta piatra cu ardoare .

Dar cerul nu permite o iubire pe ascuns
Si mult spre casa lui poetul cade patruns
De o durere cumplita ce l-a ajuns 
Sfarsit de muritor de dragoste impuns .

Piatra lacrimeaza in palmele ei inghetate de timp
Dezintegreaza mii de rugaciuni dar fara chip
Raspunsul e departe si eternitatea doare 
Piatra-l va astepta pentru totdeauna sub taiosul soare
Iubiti din piele , iubiti din oase
Iubiti din calcar , iubiti cu buzele carnoase .

"adio piatra copilariei ai fost candva frumoasa
dar viata unui poet trebuie sa treaca si prin coasa
te-am iubit si mi-e dor de tine 
plec acum inlacrimat la mult mai bine .... "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu