Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 mai 2011

Un om bolnav

Candva in focurile fierbinti ale trecutului
Unde colinele mortii ard la nesfarsit
Pleca repejor spre tainele inceputului
Un om simplist , un om cu sufletul grabit .
Avea cu el un aer de razboinic viking
Stia ca nu e facut din sticla si cu viata mereu lupta
Ducea o viata pe care parca nu as putea sa o ating
Avea in spatele lui lupta noastra, a tuturor , chiar si a mea .


Dar prea putini stiau ca duce lupte doar ca sa traiasca impacat
Cu sufletul infipt in crustele zambetului atarna doar de o ata
Si lupta il tinea in viata , se inchina anticipat
Daca va fi sa moara , sa fie erou ... nu doar o zdreanta .
Era bolnav de mult si nervii ii tremurau ganduri prin cap
Junimea de langa el , il privea cu o frica suspicioasa
Au fost si zile-n care simtea ca lumea la uitat 
Si sinucidea-i parea o solutie ca tigara de dupa masa .


Inspirat privea spre cer cu milioanele de stele strase-n palma
Scria ceva doar pentru el , nu vroia sa se stie
Ca pe langa lupta putea s-arunce si versuri alunecate-n drama
Si-n sufletului canta o eterna si frumoasa poezie .
Ii fierbea sangele in vene , de la boala si lipsa de tot ce a avut
Pana la un moment dat cand a rabufnit in casa 
Si-a asezat sentimentele pe-o foaie care ii se parea cea mai frumoasa
Si-a disparut , s-a spanzurat de regrete , un om bolnav ce s-a pierdut .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu