Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 25 iunie 2011

19 ani de tragedi

Cand eram copil , visam la simple jucarii
Nu ma gandeam la alti copii si nici la ce voi devenii .
Cand am ajuns la dresajul scolii 
Si a-nceput sa-mi cada penajul multicolor a inocentei
Schimbam cuvinte mari ale bolii
Si calcam spre umbra indiferentei .
Am ajuns apoi sa uit , de tot ce am avut in realitate 
Sa imi caut dreptate , in alchimii de veninuri spurcate .
Imi pierdusem privirea de incocent ca prostul in curtea scolii
Si am descoperit rapid , dar poate prea lent cauzele bolii .
Cand am iubit intaia oara pe la saisprezece ani de zile
Simteam ca sunt plin de euforie si ca nimic nu poate fi mai bine 
Dar dupa ceva timp pana si iubirea moare si te doare
Cand iti gasesti in trupul tau ars de raze solare , cea mai teribila inchisoare .
Am renuntat la dorinta de a traii de prea multe ori
Am cunoscut prieteni buni , si dusmani ce ramaneau valori
Mi-am pierdut incet copilaria , intr-o sticla plastificata
Cu o culoare a rasaritului , dar si cu senzatia mata .
Pe la saptesprezece ani , inchis in mine si fara bani 
Tarani pustani treceau pe langa mine si-mi povesteau de ani .
Ascultam muzica de parca ar fi fost sfarsitul
De parca n-as fi cunoscut trecutul si asa am cunoscut prezentul .
Inspre finele de optsprezece am realizat ca viata trece 
Pe langa mine si-ntr-un final vei ramane doar o umbra rece 
Imi strangeam ganduri nebune , in zilele pline de spume 
Speram sa raman singur , speram sa fac si eu ceva pe bune .
Acum la nouasprezece , nimic n-a mai ramas 
Nu mai am nici glas , sunt pierdut intr-un etern extaz 
Extras parca din cartile pentru copii , cu finaluri dramatice 
Inca impins in stari nevrotice cu tremuraturi epileptice .
Cititor , nu pot sa zbor , insa pot sa iti dau un sfat 
Traieste-ti viata-n clipe si traieste adevarat .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu