Totalul afișărilor de pagină

marți, 21 iunie 2011

Inchisoarea ingerilor

Aripile mi-s frante , legate de patul mic si prafuit
Coronita ce-am purtato candva , zace dupa gratii
Ma uit afara si vad tot ce candva am prea iubit
Plang roze ruginite , si-mi-nvelesc chipul in a stelelor mantii.


Sobolanul cesta ma priveste inca precum un inger
Cu mustatile lui aspre ma verifica sfios
Privirile lui subrede trec prin mine ca un fulger
Dar blana lui cu penele mele , sunt ca de abanos .


Am pierdut tot ce-am avut odata , pentru un om ce l-am iubit
Pentru rana inimii mele , o simpla fata , am cazut in inchisoare
Pentru ochii ei acum sunt un inger incatusat in asfintit
Mi-amintesc si acum cum inotam in parul ei ca in cea mai dulce mare.


Domnul meu mi-a spus clar , sa nu ma indragostesc de muritori
Caci eu ca vesnic tanar sunt neatins de timp
Noi suntem simple adunari de ingeri pazitori
Dar m-am indragostit de chipul ei si ochii ei precum un tamp .


Acum cu aripile aproape uscate , cu inima-mi secata
Dupa aste gratii batrane imi jelesc aroma gri a buzelor
Sunt inchis pe vesnicie in asta cladire prafuita 
In aceasta mortala si trista inchisoare a ingerilor .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu