Totalul afișărilor de pagină

marți, 13 septembrie 2011

Povesti umane

Plansul copilului parea a nu se mai opri
Duhneau parintii de regret si dor ,
Iar intr-o balta de sange nefiltrat in gri
Se topeau strigate de amor , izvor ...
Usor condusi de leaganul vantului de toamna
Frumoasa doamna , le curma suferinta
Isi prinse parul intr-o aramie si suferinda coama
Le-a explicat printilor cu regret nefiinta .


Copilul acum tace , parintii intinsi pe covor
Boala il imbratisa , dar el nu vroia sa plece
Fugea prin patutul lacrimilor izvor
Pana cand , a alunecat pe iubire si a-nceput sa se inece .
Boala acum  vroia sa ii fie fiu 
Copilul murea , ea prinzand-ul furios de mana
Il ridica , il priveste in ochiul lui de-un atat verde viu 
Ca ameteste , si recunoscandu-se infranta suspina .


Frumoasa doamna doarme la pragul sufletului copilariei
Si se trezeste transpirata si-obosita 
Invelita in vise spulberate ale surorii Tragedie 
Isi ia fiul Amaraciune si boala o alunga .
-"Print al dragostei pierdute , esti bine langa mama !"
Spuse frumoasa doamna leganand-ul pe cantece sublime ,
Iar fiul ei zambind , ucise frumoasa doamna , invingandu-si teama
Si-n lacrimi fierbinti cazu prin realitati cretine .


A trebuit sa-si ucida mama , sa isi renege adevaratul sens
Prins in cadere libera si cu priviri de Hyperion 
Atinse pamantul ce avea culoarea ochilor lui si-a strans
Din pumnul ce ii ramasese impartit in degete si a devenit om .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu