Totalul afișărilor de pagină

joi, 20 octombrie 2011

Seara pe uscat

Fiind seara , voi incepe cu a fost odata 
Ca niciodata nu a fost ca altfel n-ar mai fi
Cu buza superioara lipita de buza mea crapata
Un ultim sarut de care voi povestii .


Era , era atat de rece in privire , avea pupila dilatata
Se zvonea ca ar avea biletul scris de mine in paru-i de tutun 
Si genele erau curbate , ca finalul fericit dintr-o poveste inventata ,
Ma fermecau razele de lumina oarba ce se prefaceau in scrum .


Acum , nebun nu as putea sa fiu , ca e adevarata 
O priveam in sinea mea , ori de cateori nu o puteam vedea
Trupul ei ca de hartie nu putea fi scris de niciun poet , era minunata
O descriam scriitorilor visatori , ca fiind durerea si placerea vesnica a mea .


In ultima seara , de primavara ne-am intalnit la imbratisarea a doua strazi noi
Ea cu o floare de cires in par , eu cu ploaia de emotii curgand intelept pe frunte
Mi-a spus ca ea se apropie de groapa , si-mi cerea flori pentru gradina de apoi ,
Iar tumoarea pierzaniei , din sufletul meu a inceput sa se infrupte .


Eram uscat in gura , un desert umbros si rece
M-a sarutat pasnic , si mi-a spus ca ma iubeste
Mi-a spus ca orice ar vrea ea tre sa plece si sa las de la mine ca-mi trece
Dar habar nu avea ca eu stiam deja cat de mult greseste .







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu