Totalul afișărilor de pagină

duminică, 23 octombrie 2011

Toamna doamna

Cad frunzele agale
Vantul ne mangaie in palme
Curand frunzisul rosu al iubirii tale
Inveleste in frumos esenta unei drame .


Si peste tot e moarte ,
Fug firele cusute-n stele 
De frigul care le desparte 
De dor ... si curg in crustele hainelor mele .


Si fug batranii-n case 
Copiii se joaca-n calea mortii
Toamna gri nu vrea sa ne lase
Eu plac la lupta cu sortii .



Ma-mbrac in soare limped,
Iar luna mi-esti martora a nuntii
Ca-mi voi respecta toamna din suflet
Pana cand voi topii muntii .



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu