Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

1

E ora 0 0 m-aplec sa-mi ridic ce mi-a ramas
Un stilou , tigara , flori stranse cu ea si-un ceas .
Incepe sufletul sa ma doara , dar ii spun ca il astept de mult
Ne intalnim ca-n fiecare seara , la paradisul pierdut
Apoi e ora depresiei 1 , apuc poza in care eram copil si plang
Nu mai mi-am vazut zambetul sincer de un timp prea lung .
Pleaca limba ceasului spre mine si mai mult , ca o furtuna
Ora doua imi aminteste de noi , cand eram noi doi si-o luna ...
Sufletul mi-arata umbra-mbratranita de durere si dor
Si-mi spune ca de atata boala o sa mor ...
Scotocesc prin sentimente , ma lovesc o sticla veche de vin
Imi amintesc ca-i 3 si izbugnesc in plans ...as vrea sa te alint .
Iau o camasa veche , cadoul sambetei de dinainte de duminica
Iti simt si acum mirosul lipit de imbratisarea noastra .
Nu stiu dar e 4 si te vad in continuare
Ma bag in pat , sa dorm ca speranta visatoare .



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu