Totalul afișărilor de pagină

joi, 24 noiembrie 2011

Vise

Merg apasat , buzele imi sunt crapate ...
Nisip si praf imi curg pe-obraji caci nu pot plange
Scuip sare cruda din izvor si merg mai departe
Nici ploaia nu ma bate , nici moartea nu ma strange .
Ei , mostrii-urbani  privesc cu sete la mersul meu impleticit
Batjocorindu-ma in fel si chip , in sensuri senzationale
Si-mi spun ca sunt doar o epava , a celui ce-am fost fericit ,
Desii ei sunt doar niste animale , dureros de rationale .


Dar sunt trist , ca lumea-i trista ... caci este greu sa ramai om
Cand asteptam ca fericirea sa ne-o aduca El sub pom .
Raman la starea mea de spirit , cu lacrimi sarate presarate
Pe obrajii mei intinsii ca nervii , de intamplari , dureri uitate .
Si vad un batranel cu sticla-n mana , plangand de dorul vietii lui
Caci a murit acu' o saptamana si este singur , al nimanui .
Asa ca-l strang puternic , eu o epava , si-l aranjez pe bordurica
Ii spun ca stiu ce i-se-ntampla dardaind amandoi de frig si frica .


Si-acel batran imi moare-n brate , cu poza vietii prinsa-n vene
Cu otrava ce singur si-a facut-o pe vremea cand era la tara .


Si voi traii in ale mele lumi tampite , cu dori seci si viziuni
Stiind ca lumea este moarta , inecata-n lacrimi stinse ,
Pe obrazul meu de ceara topit de-atatea misiuni 
Si voi ramane-n amintirea vietii  un simplu om ce o iubise ... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu