Totalul afișărilor de pagină

vineri, 30 decembrie 2011

Memento mori

Pe patul de moarte privind cu ochii sai singuri
Tatal ei o intreaba ... Oare mai avem destule scanduri ?
Si suflul sau final il trage ca pe fumul de tigara
Inecandu-se in amintiri , sarutand privirea ei ultima oara .


Si vine la mine , ma strange in brate cu ochii pierduti in vid
Imi spune ca tatal ei a murit , eu ii spun ca e doar un mit 
Si ca doar a pierdut o lupta inceputa inca din trecut
Dintre moartea calma si rece si viata nefericita ce a avut .


Ea ma intreaba de ce vorbesc de parca as calcula viata matematic
Si sistematic imi da drumu din imbratisare cate un brat la nivel cuantic
Eu o prind in brate si o sarut , imi trag parul ei blond deoparte
Si ii spun ca nimic nu se desparte ci doar se-mparte pe acte .


Ma bucur nespus ca i-am spus ce am crezut ,
Ca nu am fost rapus de aceiasi stare ce am pierdut
Ea nu ma intelege si ii arat ochii ,se vad utopii si orori,
Iar la un moment dat scapa din privirea mea si imi spune : 
-E timpul ca si tu sa mori ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu