Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 14 decembrie 2011

Povesti urbane

Curma-mi viata mizerabila prin sarutul tau
Alearga-mi prin  parul ce mi-l-am smuls
Si nu uita de mine atunci cand iti va fi greu
Caci eu sunt cel ce-n taramul florilor te-a adus .

Monocromia otelului imi orbeste simturile vizuale
Plimbat-am ochii-mi verzi pe lanurile de beton jegos
O viata si o zi , pierdute in lumini de pete solare
Nici aerul ce l-am respirat impreuna nu mai e ce-a fost ...


Azi , chitara-mi plange si vocea noptii se coboara 
Sufletul meu se strange in asteptarea mortii
Doar mintea mea bolnava la tine-mi zboara
Dar esti acum pamant , iar eu lasat in voia sortii .


La piatra unde dormi, cu mainile-nclestate 
Mai las o floare , vesteda de dor si rugina , caci si otelurile plang
Iti las biletul meu de-adio plin de amintiri neuitate
Plec , suflu in praful stancilor si de pe ele spre tine ma arunc ...


Am ajuns iubire ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu