Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Scrisoare catre parinti

Si daca as zambii , 
Si-as alerga la voi in brate 
Veti vedea oare ce vad si eu , ma veti mai iubii
Sub clar de luna , soarele impartind sperante ?


Nu suntem oare prea rai unul cu altul
Si daca ne-am saruta pe obrajii obositi de vreme
Oare ne-am iubii sau ne-am inghitii sarutul
In sec , ca pe o fructa culeasa prea devreme ? ...


Cristalinul marii atat de firave si tot ce inspira putere
Oare-l vom sparge asemeni valurilor ce se sparg in pietrele surde
Nu suntem dusmani , ne iubim la fie ce vedere
Doar ca urechea omului de rand nu ne aude .


De ce nu sunt iar copilul vostru ?
M-ati pierdut printre ani de zile ?
Sau sunt o amintire al norului pe cerul magic de albastru
Si de ma veti uita vor venii iar zilele senine ?


Deci nu mai am sanul mamei care sa ma hraneasca ,
Nici barbia tatalui , aspra si tot la fel de fina ?
Oare un cuvant de-al vostru imi va fi mana cereasca ,
Sau zambetul ce l-am pierdut la voi a fost lucratura divina ...?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu