Totalul afișărilor de pagină

luni, 5 decembrie 2011

Supradoza de iubire

Luna isi lua ramas bun de la noapte
In timpul dansului frunzelor in vant
Iarasi simteam ca fericirea-i prea departe
Si-am rabufnit subit intr-un zgomot surd .


Usor am intins mana spre ceruri sa-mi cer iertare
Puful noptii pistruiate de stele disparea usor
Si-am spus lunii ca imi pare rau , dar nu te pot ingropa in uitare
Ca inca imi curgi prin vene si inca te ador ...


M-a intins pe cearceaful soarelui din vis
Si mi-a spus ca nu pot sa te mai iubesc prea mult
Ca pana la supradoza de iubire mai e un pas
Si daca vreau sa traiesc , trebuie sa o iau de la inceput ...


A doua zi m-am intalnit cu tine ,ti-am strans buzele-n dinti
Faceam dragoste cu tine , m-am intins pe tot pamantul
Apoi ai inceput sa plangi , sa imi spui ca si tu simti 
Ca sub actul nostru , printre soaptele de-amor , auzim cum ne cheama mormantul .
Te-am mangaiat bland pe obrajii tai rosi precum sangele
M-ai imbratisat subit si mi-ai zambit 
Eu ti-am dat nume la fiecare din stele
Mi-am deschis venele sa te scot de acolo , si am murit ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu