Totalul afișărilor de pagină

joi, 26 ianuarie 2012

Poezii uitate

Astepta Cupidon singur , in gara sufletelor noastre ,
Si-si ascutea firava lui sageata despicata pe jumate ,
Iar ploaie de cuvinte cadea mocnit pe sine 
Schimbandu-ne din stele , in amintiri din libertate .


Si-mi plec umil credinta , in fata ratiunea  pure
Un sambure de adevar imi sparge dintii inclestati
Caci soarta ne invata prin adevaruri dure 
Viitorul calatoriei spre glorie cu statia finala a geniilor uitati .


Te scot din calimara , si-ti ondulez esenta ,
O , dulce poezie , fantasma fara noima .
Eu-ul mi-l transform in povestiri ciudate ,
Iar Cupidon suspina , 
Sageata lui firava despicata pe jumate
Mi-a zgariat iubirea , iar pe tine te-a ucis .


Ah , nu mai esti a mea ,
Si dor imi e de tine ,
De literatura scrisa prin care discutam
Despre iubirea noastra , de necesitatea raului in bine 
Ah , nu mai esti a mea ,
Si ce mult te mai iubeam .


Zbuciumul trezirii , m-apasa dureros ...
M-asteapta ratiunea in gara noastra mica ,
Iar praful de stele se-aseaza canceros ,
Cand eu si tu aievea , ne iubim la o adica .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu