Totalul afișărilor de pagină

duminică, 11 martie 2012

Final de poveste

Acolo unde soarele se scufunda in mare ,
La orizontul povestirii noastre ,
Unde pendulul se zbate in inima la fiecare ,
Acolo vom uita de cuvintele Depresiei proaste .
Iar covorul de lacrimi adormite in poezie ,
Seva limbilor noastre curgand prin venele apusului 
Iti vor amintii de fasia dragostei scufundate intr-un opt intins ,dependent de-alegorie ,
Iar eu iti voi saruta pasii pana la finele-nceputului ...

Ma vei iubii nebuneste ca pe lumina ochilor tai albastrii ,
Eu iti voi respecta privirea prin verdele meu de Paris ,
Ne vom invartii in jurul altuia , ca-ntr-un vals sublim de astrii ,
Vom scrie poezie pana la final de viata , un inceput de paradis .
Ne vom saruta pe apa , nefiind intimidati de ale celorlalti forte motrice ,
Te voi iubii sub clar de luna-albastra cu ochii rosii , iritati de vant ,
Ne vom impletii pe cer in noduri de complexitatea fizicii cuantice ,
Iar eu , iubita mea , te voi iubii si-n gand .

Acolo unde moartea creaza viata intotdeauna ,
Unde zborul pietrelor zgaraie aerul in formele tale sublime ,
Ne vom intalnii din nou cu lacrimi acide in ochi , dar tu numai cu una ,
Acolo unde dragostea creaza morbid destine .
Si-n startul cursei noastre , in inversul timpul uman ,
Ne vom privii pervers si vom uita de moarte ,
Dar atat , apoi nu vom mai avea nici macar un gram ,
De fantezie , iubire caci acolo calea ni-se desparte .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu