Totalul afișărilor de pagină

joi, 3 mai 2012

Astrid ( Joc Nocturn )

O simt in fiecare noapte cum ma priveste ,
Cum imi strange inima in mana , stiu sigur ca ma iubeste ,
Iar eu extaziat , ma prefac adormit desii nu am mai dormit de milenii ,
Ea isi trece degetele peste ochii mei si imi spune ca sun dragul ei ,
Imi lacrimeaza adesea ochii cand ma scufund in mirosul ei proaspat de tei ,
Si toate simturile imi sunt amplificate in secunda in care imi sufla peste gene ,
Iar respiratia ei ma strabate din suflet pana-n vene ...


Nici luna nu ne mai prinde goi , 
Nici soarele pe amandoi ,
Cad in depresie dimineata , cand pleaca la amantii ei ,
Mi-e dor de jocul nostru nocturn din luna dragostei ...
E trista ziua , caci sunt singur si ard ca tigara de nerabdare ,
Sa ma fure iar noaptea in dansul nostru secret ,
Ma tin pe picioare abia cat sa ma pot urca in pat ... Ce disperare !
Si ma-nvelesc incet , incet in parul ei , buclele ei , ea ma saruta discret ...
Atat am asteptat , 
Pot sa mor acum , caci maine va fi groaznic de frig ,
Iar ea va fi plecat ,
Eu mort de rece , voi fierbe dupa ea , si iarasi o sa strig ...


Mi-esti draga Astrid , 
Dar trebuie sa traiesc ,
Iar pentru asta tre sa mor , caci prea mult te iubesc ,
Din cauza ta nu mai pot sa fiu lucid ,
Si m-am pierdut in ochii tai , in parul tau ,
 In aerul nostru din jurul meu ...
Te las Astrid ,
Ne vom vedea , la inceputul de sfarsit ,
Sa sti ca te-am iubit ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu