Totalul afișărilor de pagină

luni, 28 mai 2012

Intoarcerea in timp

Viciosi sunt batranii din vremurile mele ,
Uitati de Dumnezeu , cu nepotii incarcerati in suprarealism ,
Ii privesc de pe geam , cu isi schimba culoare ochilor la caderea unei stele ,
Si isi trec cuvintele printr-un sec , jegos si prost eufemism .
Nu-mi plac femeile de azi , 
Nu-mi mai plac niste copiii , parca toti sunt prea usor de cucerit ,
Eu am fost suspicios inca de mic , desii nu eram sus pus ca varful muntilor Bicaz ,
Mi-am iubit batranul de langa mine , si el pe mine m-a iubit ...


Dezlegate sunt femeile de azi , parca se complica in cuvinte ce nu le inteleg nici ele ,
Vorbesc in sus la zeitele lor pagane si isi dizolva ochii prin portofele ,
De parca n-as mai arde cuvinte printre randurile mele ,
Mor singur decat obligat sa imi trec iubirea prin suflete chele ...
Nici trenurile nu mai suna ca odinioara ,
In prag de vara , 
Nu mai stationeaza rapidul in gara , la Vama
Si nici nu mai trebuie sa astepti o seara , 
Incrucisand cercuri de fum de tigara intr-o cafea dulce amara .


Dragul meu prieten , mi-e dor de ciocolata ,
De inghetata , de prima fata ,
De prima noapte de amor , ce nu a fost uitata niciodata ...
Copiii nu se mai iubesc ca noi ,
Parintii nu isi mai dau viata pentru prunci ca ai nostrii ,
Iar ochii femeii perfecte sunt acum caprui sau negrii , nu mai sunt verzi sau albastrii .


Nici cainele nu mai mananca cu omul din acelasi fel ,
Tanjesc pisici sterile in arta vanatorii , de la bloc la cate-un soricel ,
Nici eu nu mai sunt intradevar la fel de mititel ,
Dar parca m-as mai legana pe sfoara legata acum 20 de ani de copacel .


Andreea , e cu totul alta persoana , m-a uitat irevocabil ,
Incandescenti au devenit  unii prieteni din copilarii precum focul ,
Cativa din ei au murit in fumuri trase , in linii arse in acest mediu instabil ,
Iar o parte sunt departe incercandu-si la nesfarsit norocul .


Acum nu mai iubesc cum iubeam odata , 
Dorurile m-au calit si m-au legat ca o esarfa tricotata ,
Raman sclavul amintirilor avute cu o singura fata ,

Si imi jur zilnic ca nu o sa mai plang de dor de tata .


Privesc la bunici cum se sting in fata mea ca doua candele sfinte ,
Cei ce mi-au acordat sansa sa mai exist se calca pe morminte ,
Iar amintirea lor imi va ramane intotdeauna in minte .


Dragul meu prieten , 
Sper sa mai vorbim despre ce-i aici si pe viitor ,
Iti scriu si ma semnez cu dor ,
Poetul tau stralucitor . 


Luni 28 mai 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu