Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 iulie 2012

Nebun de viata


Stau inchis in mine insumi ,
Cu pistolul langa tampla ,
Apas pe tragaciul negru ,
Ca sa vad ce se intampla .
Pe-o zi sau poate doua ,
Ma trezesc cusut la gura ,
Spre pavilionul noua ,
Cica sunt doar o latura .
Caci scriu multe despre viata ,
Despre tragic si morbid ,
Cand umanitatea-ncearca ,
Sa ma faca sa va mint .
Dar de ce sa nu ma uit 
La norul ce se abate ,
Peste sufletele noastre ,
Cat de multe ne desparte ?
Am un strop de nebunie ,
Dar asa pot sa zambesc ,
Ca de prea mult timp iubesc ,
Si ma descarc in poezie .
Oare omul e mecanic ?
Oare chiar nimic nu simte ?
Oare viata chiar inseamna ,
Cine pentru cine minte ?
Caci mi-e dor de mine insumi ,
Si ma sting pe zi ce trece ,
Viata nu-nseamna placere ,
Inseamna cine s-o-ncerce .
Dorul marii inspumate ,
Ma face sa fiu nebun ,
Dorul clipelor uitate ,
Ma face sa spun ce spun ,
Caci iubesc soarele ziua ,
Si ma fascineaza luna ,
Oare-asa va trece viata ,
Inganandu-ma intruna ?
Sunt atat pe previzibil , 
Ca nu stiu nici depre bine ,
Nici de mine sau de tine ,
Nici ce imi rezerva maine ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu