Totalul afișărilor de pagină

joi, 19 iulie 2012

Rani cutanate

N-am mai iubit de mult ,
Si ma doare ...
Sunt atat de singur si mut ,
Sub aceiasi trista , efemera si singuratica raza de soare ...
Nu te-am mai vazut ,
Nici nu mai stiu cum arati , daca te-ai schimbat sau esti la fel de frumoasa ,
Si tot nu pot sa uit ,
Caci ma trezesc plangand cu numele tau pe buze in fiecare dimineata ...
Nu pot sa mai realizez ce e real , banal sau viu ,
Nu mai pot sa traiesc , daca nu te traiesc pe tine ,
Nici inspiratie nu mai am , stiu ca nu pot sa fiu ,
Daca nu esti aici , sa murim amandoi incet , sa te simt cum curgi incet prin mine .
Am venele uscate ,
Caci imi curgeai prin vene ,
Acum esti doar departe ,
Iar eu aproape , aproape de capatul rabdarii mele .
Te-am scris pe foaie doar sa te mai vad printre cunvinte ,
Am scris cele mai triste versuri ,
Doar sa te tin minte , 
Ma joc cu moartea-n somn ,in mii de intelesuri ...
Oare iti mai amintesti de mine ?
De noi , copiii ce se iubeau sub nucul batran si-uscat ...
Oare de ce imi atat de dor de tine ?
Cand stiu ca sigur m-ai uitat ...
Nici ochii nu m-asculta ,
Oricine-n raza mea vizuala trebuie sa iti semene ,
Am pielea buzelor uscata ,
Iar de respirat , de respirat am numai amintiri ... mor sufocat 
M-aproprii de un final anti glorios ,
A acestei ieftine si lipsite de calitate tragic-comedie ,
Un trist adult ce moare parasit de orice e frumos ,
Voi fi si eu departe , in vecii vecilor ce va sa fie ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu