Totalul afișărilor de pagină

vineri, 24 august 2012

20 de ani

A crapat iar cerul  la venirea zorilor ,
Soare casca si isi deschide ochii spre casele muritorilor
Eu privesc pe geam  obosit dansul culorilor ,
Iar sunetele verii matinale sunt muzica universala a copiilor .
Ii vad , juliti in coate cum isi cauta cheile de la gat ,
Cum zbor pe bete uscate , cad si apoi rad ,
Asa eram si eu candva , consumator profesionist de paine si halvita ,
Cercetas experimentat si alpinist in orice vita .

Fiecare zi e universal relativa ,
Fiecare zambet fals e o crima depresiva ,
Orice lacrima cazuta e o durere cazuta ,
Degeaba plangi in casa , cand nu-i nimeni s-auda .
Am crescut o data cu timpul ,
Mi-am darut singur vise , si am privit inainte cu mandrie asteptandu-mi sfarsitul ,
Nimic nu mi-a furat respectul pentru frumos si amor ,
Desii am suferit din dragoste ingrozitor ,
Am plans un izvor , am si simtit ca mor ,
Dar pot spune ca acum sunt ma puternit ca un tenor .
Deasupra mea s-au imbratisat copacii , s-au impletit stele ,
S-au scris povesti de dragoste ,iar eu m-am scris prin ele ,
Sub mine sau la acelasi nivel , au ramas doar aminitiri ,
Iubiri si despartiri , trairi si povestiri .
Mi-am scris viata si fiecare durere in parte sperand sa imi fie alinata ,
Dar nimeni mi-a spus ca voi ajunge cu inima cauterizata ,
Iar dupa doua decenii de viata rasfirata in lacrimi si suspine ,
Mi-am pierdut si cheia , si am ramas inchis in mine .
Nu mai ziua , nu mai pot vedea lumina ,
E totul intuneric si tot ce vad e crima ,
Sunt singur atarnat de geam ,
Mi-aduc aminte cand plangeam ,
Atunci ma sufocam ,
Acum ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu