Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 septembrie 2012

Amintirile normale a unei mari iubiri

Iti amintesti cand ti-am suflat spre fata ti-am spus ca esti singura care imi ia rasuflarea ?
Mai stii ziua cand m-am indragostit de tine si imbatat de ochii tai ti-am cazut in genunchi ?
Ai uitat probabil cand ma iubeai , iar eu meticulos cum iti upgradam sarutarea ...
Ai ramas acolo in adancul memoriei mele vizuale si parca inca te simt prinsa de mine ca un junghi .
Imi amintesc culoarea umbrelor noastre unite la acel sangeriu si tandru-apus ...
Te regasesc inca pe foile scrise de mine , in taieturile de pe trupul meu schilodit .
Iti mai amintesti iubito , de fiecare sarut inainte de culcare ? acum s-au dus ...
Raman tanarul firav , acum barbos , jegos si cu pierdut in spatiu , un tanar firav ce l-ai iubit ...
Of , mica mea mare iubire , praf cosmic , haina trupului meu plapand ,
Unde-ai plecat ? sa-mi fie cu iertare fiecare zi in care te considerat normala ,
Caci singur sunt acum si iar m-ameninta zorii ca ma vor prinde plangand ...
Of , fiinta mea cu glasul dulce-amar asemeni sunetului de vioara ,
Cand vei venii la mine sa pot sa mor iar langa sanii tai , langa trupul tau , langa ochii tai ?
Candva am fost un basm , o frumoasa povestioara ,
Un scurt roman , distrus de critici rai ... 
Mai iti amintesti  amore cum  ingropam ore in priviri ascunse si zambete sublime ?
Mai tin si-acum aminte cum ma tineai de mana vara ,
Cat de tragica era despartirea in fata casei tale , seara ,
Am fost un o scurta-nsiruire de fericire , cearta , razboi si-atingeri fine ...
In fine , nu stiu unde esti ,
Daca ma mai iubesti ,
Sau de mai crezi in noi ...
Caci ma priveai aseara-n vis ... cu ochii tai albastrii , insa straini si goi ,
Sa-mi fie cu iertare  , daca asta scrisoare te-a suparat ,
Dar am ramas universal , noi doi impreuna separat ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu