Totalul afișărilor de pagină

vineri, 28 septembrie 2012

Poem

E toamna , cad frunze ...
Si-atat , nimic mai mult decat un vant 
Ce dezbraca fiecare arbore in parte .
E toamna , si e racita , stranutul ei ne-agita ,
Culoarea rochiei ei duce spre-o tesatura ruginita ...
Iar dorul de vara ne duce spre-o viata de departe ,
Unde norii se-mbratisau sfarsind in ploaie de sarut ...

O tu , molatec monstru ,
Cu paru-ti rau de fire ,
Cu ochii tai albastrii strabatuti de linii fine ,
Vrei sa ma curvesti in patul nostru ?!
Printesa-ntunecata si moarte dulce-amara ,
Duioasa creatura , cu picoarele-ti intoarse 
Spre mine si cu chipul tau ars de intuneric ,
Credula copilita cu buzele carnoase ,
Ma vrei in seara asta ? caci te iubesc isteric ...
Tardiva-mbratisare , ce m-a ucis de-odata ,
Cu zambetul pe fata in fata ta si-n rochia-ti minunata ,
Ofera-mi mie , mortu' un dus de sarutari ,
Fi-mi declin deplin in chinuri si sute de strigari ,
Ucide-ma cu vise si zboara peste mine ,
Cu aripile de-amintiri ce-au fost acum multi ani ,
Straini suntem acum , dar te iubesc ca-n prima zi ,
Si te-am iubit si-acum , in clipa ce va fi ,
Doreste-ma icoana , cu ochii de turcoaz ,
Surprinde-mi simtul dragoste in cel mai drastic mod ,
De vrei sa mori aievea , iti voi antidot ,
Fi gloriasa gluma , iubeste-ma fara haz ,
Du-ma in rai si iad , raspandestema-n necaz ,
Voi fi mereu aici , iubito ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu