Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 7 noiembrie 2012

Cred

Totu' a-nceput prin 92 , eram un mic ciocoi , indispensabil cu indispensabili transformati din unu-n doi , murdar in coate de noroi , temandu-ma de strigoi , am renuntat la vise inca de mic si m-am concentrat pe ambitii de baietoi , 
Pe scurt in primii ani de viata , am fost maxim de zdreanta cu o interfata fata de semantica si piata ca ca firmele masonice care acum ne-nvata despre ratiune si speranta , 
Cred intr-unul Dumnezeu , tata cu puteri absolute , cu un fiu trecut prin uman si cu drepturile in trecut abolite , cred in mine mai mult decat in oricine si cred in stiinta sufletelor noastre asa cum cred si astrologii-n astre , 
Cred in mari albastre in stele rosii si stiinse cu milenii in urma , cred in fratii ce ne indruma , in conducatori ce curma , in carciuma si in ura , in iubire si in uman ma ! 
In general cred in tot ce e banal si normal , dar asta ma face unic nu superficial , caci vreau ceva natural si scriu normal , nu artificial ,
Cred in poezie sincera si in glorie crancena , cred ca banii ma dau la fund ca dupa trei luni de carcera , e cancer ma cand vad cat de devreme se destrama orice stima si reclama , orice stiva si-orice drama , orice mama-n panarama .
Poti fi mama ca oricine , poti fi si zdreanta dar in fine , aici nu e vorba de tine si de rezultatul onor ani de zile , cu chinuri si pastile , nervi si descarcari subtile , certuri inutile , crize si destine meschine , inchina-te fiului tau ca si cum ti-ar fi un conducator de sfaturi copilaresti dar utile !
Nu respira prin pungi , ca stii unde ajungi si nu te mai intorci de acolo decat pe branci sau inchis intre patru scanduri , fara usi inert ca un teatru de papusi , inexistent ca un nimic persistent si insistent ca un student la drept ,
Cred ca nu sunt prea destept , cred ca mor incet incet , nu ma cred vreun geniu eminent , dar inca ma cred cand ma mint in fata oglinzii ca voi fi interferent in sistemul asta ipocrit si indecent de impotent ...
Ma arunc fara regret in fata trenului vietii si astept , astept , astept , dar cat sa mai astept , nu-mi vreau vreun scaun sau laur in filmele cu piersic si c-un graur sunt aur dar nu-s slefuit ma las dus de val si ma vad nepretuit ...
Raman un nimic , stii ce zic ? Nu vreau nimic , bogatii desii sa stii ca mi-as dorii sa fii in locul meu si sa ii vezi pe-acesti copii cum il refuza pe Dumnezeu si cum il gasesc la greu , mereu se-ntampla asa , e in firea fiecaruia si pana nu te simti lovit de nuia nu stii ca ea chiar exista ...
Cred ca nu mai cred nimic , m-am saturat sa fiu nimic , mic si un pic in lumea asta si asa saraca cu duhul ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu