Totalul afișărilor de pagină

marți, 25 decembrie 2012

Amar

Am ajuns sa nu ma mai cred pe mine , 
Sa nu mai cred in bine , 
Si nimeni si in nimic din ce sustine , in fine ...
Cert e ca mi-am atins limita , cu scopuri nedefinite ,
Cu marginiti finite si definite de imagini doar de imaginatie finite ,
Si vad atatea chipuri obosite ,
Atatea drame traite si sarbatorite ca si cum am fi niste suflete abolite de toti ,
Si toti ne vor morti , 
Ca-i greu sa suporti suparatile ce ti-le aduc toti , cand vrei doar liniste si timp 
De gandire ,  in schimb primesti doar scupire la iubire si iubire de pacat ...
De ce nu devenim cu totii oare ce am visat ?...

Sa crezi in tine sau destin , 
E doar o alta explicatie pentru faptul ca esti indreptat spre declin ,
Si orice e sublil ti-se pare sublim , si sub limba ti venele ce te definesc a fi util ,
Oricat de sexual ti-s-ar parea mareea si tarmul ,
Iundarea nisipului de plancton zoofilic ,
Trebuie sa privesti sexual iubirea ca simplu cromozomul ,
Ce-ti poarta ideea in a scrie cu adevarat in sens biblic ...

Iar cerul de-ar plange in lacrimi mercuriene ,
Cu ploi martiene si-un apus inelat ca satira lui venus ,
Sunt sigur inelaul tau cosmic astral , ma va iubii chiar si de te voi impodobii doar cu o sarutare de margaritar ... amar

Un comentariu:

  1. La începutul lui mai 1593 au fost lipite câteva manifeste despre amenințarea Londrei de către refugiații protestanți din Franța și Olanda care s-au stabilit în oraș. Unul dintre acestea Pamfletul Biserica daneză, scris în vers alb, conținea aluzii la câteva din piesele lui Marlowe și a fost semnat "Tamerlan". Pe 11 mai, Consiliul de Stat a ordonat arestarea celui responsabil de acest pamfelt. A doua zi, colegul lui Marlowe, Thomas Kyd, a fost arestat. Locuința lui Kyd a fost cercetată și s-a găsit un fragment dintr-un opuscul eretic. Kyd a declarat, probabil sub tortură, că acesta îi aparținea lui Marlowe. Cu doi ani înainte ei lucraseră împreună pentru un patron aristocrat, probabil Ferdinando Stanley, Lord Strange, și Kyd a declarat că atunci, pe când împărțeau același atelier, documentul s-a rătăcit printre hârtiile lui. Arestarea lui Marlowe a fost ordonată pe 18 mai. Marlowe nu era la Londra, ci stătea la Thomas Walsingham, vărul lui Sir Francis Walsingham, secretar principal al reginei Elisabeta în anii 1580, un om adânc implicat în spionajul de stat. Oricum, el s-a prezentat, așa cum se cuvenea, în fața Consiliului de Stat pe 20 mai și i s-a cerut să facă zilnic prezența în fața Domniilor lor, până când i se va dicta altfel. Pe 30 mai, Marlowe a fost asasinat.
    La vremea aceea circulau diverse versiuni asupra morții lui Marlowe. Francis Meres spune că Marlowe a fost înjunghiat mortal de către un servitor de la un bordel, un rival de-al său în iubirile sale desfrânate, drept pedeapsă pentru epicurismul și ateismul său. În 1917, în Dicționarul Biografiei Naționale, Sir Sidney Lee a scris că Marlowe a fost ucis într-o luptă cauzată de beție și acest fapt este și azi adesea luat ca și realitate.
    Faptele au ieșit la iveală abia în 1925, când savantul Leslie Hotson a descoperit raportul coronerului asupra morții lui Marlowe la Oficiul de Evidență a Populației. Marlowe și-a petrecut întreaga zi împreună cu trei bărbați, Ingram Frizer, Nicholas Skeres și Robert Poley într-o casă (nu într-o tavernă așa cum se spune adesea, chiar și în unele biografii) în Deptford, casă deținută de văduva Eleanor Bull.
    Toți trei erau angajați ai familiei Walsingham. Skeres și Poley au ajutat la prinderea conspiratorilor în complotul Babington. Frizer era un servitor de-al lui Thomas Walsingham. Martorii au declarat că Frizer și Marlowe s-au certat asupra manifestului, schimbând "tot felul de cuvinte răutăcioase". Mai târziu, pe când Frizer stătea la masă între ceilalți doi, iar Marlowe stâtea întins pe canapea, Marlowe a înșfăcat pumnalul lui Frizer și l-a atacat. În lupta ce a urmat, conform raportului coronerului, Marlowe a fost înjunghiat accidental deasupra ochiului drept, murind pe loc. Instanța a decis că Frizer a acționat în autoapărare și într-o lună a fost iertat. Marlowe a fost înmormântat într-un loc nemarcat în curtea bisericii St. Nicholas, Deptford, pe 1 iunie, 1593.

    RăspundețiȘtergere