Totalul afișărilor de pagină

marți, 6 august 2013

In zilele astea

E cert ca nu voi fi ascultat , citit sau apreciat pentru ce scriu ,
Nu am cum sa fiu un om scriitor pe placul tuturor atata timp cat sunt viu , 
Ca moartea creeaza dependenta , si satisfactie , 
Devenind stea intr-o constelatie de oameni renegati din gestatie , 
Ce isi gasesc linistea in scrieri si meditatie , 
Nu astept remuneratie de la populatie , 
Ca dau sfaturi gratuite unor oameni ce nu-si cunosc prezentul ,
Traind intr-o permanenta renegatie .
Nu am pic de gratie , am doar ambitie , 
Nu sunt traditional , conventional dar am traditie , 
Desii sunt aparent inca o victima a fenomenului de inanitie , 
Rup garduri umane cand vine vorba de dreptate si justitie ...

In zilele astea , cand sefii supremi dorm in post , 
Si oameni fara adapost sunt batjocoriti pe strazi ,
Batuti si lasati inlacrimati , rupti in bucati in casuta lor din lazi , 
Ma gandesc la iubire , si nu neaparat dragoste sau atasare , 
La detasare de materiale si standarde sociale ...

Imi doresc sa infrunt durerea si nepasarea , 
Sa inlatur puterea si sa induc schimbarea , 
Monstrii zilelor noastre au chipuri de inger 
Si e ger in sufletele celor ce iau decizii raspunzatoare de flagel ...

Adesea ma vad inchis intr-o camera obscura , 
Blestemat sa tac din gura , 
Sa am masura la gandire si nu pot decat sa bat in tastatura , 
Injurii si dovezi in care poti sa crezi 
Dar societatea asta e prea ocupata de virtual si ura , 
Sa vada ca libertatea lor e o forma spirituala de dictatura ...

Nu pot sa spun ca m-am schimbat la fata cu frica de moarte , 
Ca imi pun prea mare speranta sa-mi vad candva numele pe-o carte , 
Sa am parte macar universal de putina dreptate 
Dar frate , iarta-ma ca sunt ingropat in pacate 
Si inca fug de aceasta crunta si distorsionata realitate . 

Printre drumuri ascutite , cu fumuri alungite ,
Stari nemarginite si filozofii nebanuite , 

Stau gandurile mele abolite de vapori si termite ,
De depresii nesimtite , si credinte osandite ...

Ma vad direct responsabil de tot ce e rau in viata mea , 
Desii stiu ca lumea e rea , si in general fericirea e grea , 
E vina mea pentru ca am crezut ca visand voi schimba ceva 
Dar sunt plapand , sa pierd la scor razand lupta cu moartea ta ...
A sufletului meu , candva dulce ca portia ratiunii de baclava ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu