Totalul afișărilor de pagină

joi, 3 octombrie 2013

Alegoria sortii

Ai grija sa asculti ce urmeaza sa iti spun , 
Despre un om , bun ... de nimic si nebun ,
Cum si-a schimbat vederea asupra vietii , 
Cand a cunoscut femeia pura ca roua diminetii ,
Cu un alb parunzator in ochii ei , parca rupti din mare , 
Cu genele arcuite  sub ochelarii ei de soare ...

Cand a imbratisat-o sub ploaie , 
Cand a sarutat-o intaia oara , 
Cand o urmarea la o bataie de ochi , 
Cand o visa in fiecare seara ...

Plecat , distrus ... vizibil patruns de o tristete amara , 
Cu marea inghetata sub amintirea morii , 
Ca o fantasma a celui ce obisnuia sa fie , 
Socat parca de fulgeratul start al terorii ,
Uita de el adeseara cand isi amintea , mirosul ei de primavara ...

Si-au trecut ani peste el , cu rele si cu bune .
Suparat probabil ca nu a fost sa fie , 
Iar viata lui de-i scrisa-n carte nimeni nu poate spune ,
Ca viata lui n-a fost nimic ... decat o tragi-comedie ...

Si parca ar mai vrea s-apara , prin vise si fantasme , 
El tanar fiind , ea tinerica , traind precum in basme ...
Dar tanar nu-i , iar ea probabil nu-l mai stie , 
De cat a iubito si inca o iubeste , acest fecior pierdut in tine ... poezie 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu