Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 18 decembrie 2013

Alter ego

A fost odata ca-n povesti ,
A fost candva intr-o poveste , 
Un om pierdut prin Bucuresti , 
Ce nu-si dadea de veste ...
Si era singur la doi parinti ,
Cu fratii-n vitregie ,
Normal  ,  un ciudat printre sfinti ,
Suspect de omenie ...

Si spumega de mic copil , 
Bolnav , discret dar vesel , 
Dorind vesnic a fi util , 
Dar prea slabut si mititel ...
Trecut-au anii rand pe rand , 
Invatat-a sa iubeasca , 
Zorii il prindeau tremurand , 
Incercand sa mai zambeasca ...

Bunicii lui de mic l-aveau , 
Cu bune si cu rele , 
Si mort , ei inca il iubeau , 
Si-au fost si clipe grele .
Apoi prindea zile cu luna , 
Ocupat fiind sa traiasca , 
 Zi sau noapte ii era tot una , 
Uitase sa iubeasca ...

Si-acum zarindu-l iar la bloc , 
Raman sa il privesc , 
As vrea sa-i spun sa stea pe loc , 
Si-apoi sa ii soptesc 
Ca si eu sunt in locul lui ,
Dar inca il iubesc ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu