Totalul afișărilor de pagină

joi, 16 ianuarie 2014

Ambiguus

Ii cresteau aripi de ploaie , 
Cand cadea in taina serii ...
Razbatea orice bataie 
A inimii peste a-durerii .
Plansa peste zi de soare ,
Stearsa parc-apoi de luna ,
Ii curgeau margaritare , 
Cand lua norii in cununa ...

Arunca priviri fierbinti , 
Prin ochii ei ce-ardeau de dor ...
Culmina c-un strigat mut , 
Parca cerand ajutor .

Numai unu' o petrecea
Si-o prindea in mintea lui , 
O scria pe-o foaie alba , 
Si-o lasa a nimanui ...

Cand apoi cadea epuizata , 
Soarele o strapungea parca de ciuda , 
Erau iar vremurile altadata , 
Povestea lor nimeni n-o mai asculta ...

Si prins e cerul , cand se mai vede-n zare , 
Si luna plange , parca i-ar cerea iertare , 
Iar el , petrece fiece  picatura de sarut , 
Iar eu ii scriu , si plang ... caci nu pot sa o uit .

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu