Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Nebun cu sufletul

E dificil , sa fiu aici singur si senil ...
Caci , mai tii minte ?  ma iubeai ...
Ma regretai ca ma-ndepartam de tine 
Si suspinai noptile pana de lipeai de zile .

Iti amintesc acum , in ziua ceasta rupta din luna lui Gerila ,
Cum propuneai , in amurg , sa inrosim cerul de tandrete ...
Imi amintesc si eu , atitudinea umila 
A noptilor primordiale , ce incepeau sa se topeasca de tristete .

Totalul de ani , ce mi-ai fost tatuata-n amintire ,
Imi amintesc acum ca sunt nebun de suflet ,
Fiind constient ca nici o iubire nu sufera de nemurire ,
Dar tot plangand , sperand ca poate te-ntorc c-un zambet ...

E clar ca nimeni in afara de propria-mi persoana ma minte 
Ce am fost , ce-am vrut sa fiu , si ce sunt acum in lipsa prezentei tale 
Provin indubitabil din fantezii si realitati diferite 
Mi-e dor si traiesc alaturi de trupul si sufletul tau , sa fim doua valuri legate in mare ...

Iti amintesc , erai frumoasa si radiai viata printre gene 
Imi amintesc , zambeam de foame si ma hraneai cu fericire
Am ramas , singur si flamand ...fara sa imi crape zambetul figura de un an de zile 
Ai plecat si ai lasat doar intrebari , o piatra zgariata de numele tau si nefericire ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu