Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Pro Vobis

Umbra ta ce-mi strivea atunci pasii impiedicati
Lipita e acum de peretii inimii mele reinviate 
Si poate acei ani grei , de fericire-uitati
Si-au avut rostul , sa te intalnesc in zilele mele cele mai intunecate .

Orologiul canta intalnirea privirii noastre 
Eram sleit de moarte , iar tu veneai cu restul vietii mele pe buze
Sub cerul bombardat de nuantele albastre 
Ale sufletului meu , iti povesteam intamplarile vietii mele confuze .

Ma prelingeam pe tine precum roua diminetii ,
Cand noaptea ne intalnea la coltul blocurilor vechi, aplecate de rusine .
Te rugam sa ramai cu mine de-atunci pana la sfarsitul vietii ,
Caci tot ce a fost rau candva , langa tine era bine .

Ador si azi sa privesc , sa citesc in taina singuratatii 
Doua suflete in metamorfoza iubirii cum devin un singur univers .
Inimi ranite , vindecate de bandajul fin al noptii 
Si intamplarea unei intalniri cum se transforma in "te iubesc ".



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu