Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 24 februarie 2016

Bunici

In spatele casei mele este o gradina ... Plina de vise ; unele inflorite , altele nu . 
Existenta ei imi este indiferenta , caci prefer sa visez in casa , iar visele tind in general ramana vise , de o noapte sau de o viata .
Am intradevar si cateva ghivece in care imi tin cateva vise ce au inflorit in trecut , alaturi de ele tin o serie de ghivece goale care imi amintesc de mediul in traiesc ... Un mediu ostil pentru lucruri atat de fragile cum sunt visele si sperantele .
In ultima vreme , tind sa visez mai putin pentru ca m-am maturizat si sper doar la amanarea timpului prezent . Sper sa imi vad bunicii cat mai mult , sa raman nepotul lor copil si sa fiu in continuare iresponsabil , dar din pacate sunt constient ca speranta e speranta si doar atat .
Ma vad  pus in situatia de a iesii din siguranta casei mele sa ma plimb prin ea , sa culeg vise incoltite si sa adorm pe un pat de speranta . 
Dar imi este frica de nou , si cat sunt eu plecat poate imi trece timpul alaturi de ingerii carunti ce m-au salvat cand erau un simplu pui de om inconstient de problemele ce vor urma .
Gradina aceasta este cel putin imbietoare ca aparenta , avand mirosul copilariei si adierea respiratiei blande a cerului de Mai . 
Ma mai uit o data pe geam . E totul in regula , gradina pare in regula si ingerii mei desii incet isi pierd aripile , par ca ar mai avea timp . Si cine stie , poate reusesc sa le pun aripi noi care sa ii mai tina langa mine cativa ani . 
Asa ca deschid usa casei si dupa un ocol scurt ajung in gradina . 
Miroase a viata , a tinerete , a fericire . Adierea blanda chiar exista ,iar Mai imi face cu ochiul lui de soare inselator si ma asez usor pe un nor ...
Mai vine la mine si imi adreseaza o intrebare cel putin ciudata pentru o luna ...
- Ce vrei din viata aceasta ?
Initial nu am inteles ce inseamna viata aceasta , caci abea ce atinsesem pentru prima data o floare de vis , iar norul pe care ma asezasem se parea ca devine tot mai rece , dar m-am gandit ca e condens asa ca nu am bagat de seama . 
Mai , ma mai intreaba o data pe un ton mai ascutit ...
- Ce vrei din viata aceasta ? Nu auzi ca vorbesc cu tine ?
- Dar , ce vrei sa spui prin viata aceasta ? intreb eu stingher ca un proaspat indragostit ...
- Viata aceasta , este viata care o sa o ai de acum incolo , lasand totul din urma in urma pentru a avea o dorinta indeplinita in aceasta viata . 
Vei avea o floare de vis aici , in paradis , dar cu pretul tuturor viselor tale anterioare ...
- Am inteles ... am spus eu cel putin ganditor si ingrijorat .
Atunci imi doresc doua perechi de aripi de inger ! 
- Poftim ? intreaba Mai , surpins . 
- Ai auzit bine , vreau doua perechi de aripi noi , pentru ingerii ce mi-au fost bunici , parinti , frati si prieteni toata viata mea  . 
- Esti sigur ? 
-Da !!!
Si brusc in norul se transforma intr-o lacrima , ce a udat pamantul de sub picioare iar Mai a suflat o samanta in pamantul ud de lacrimi , de acolo iesind o floare minunata de culoarea eternitatii ce mirosea in ton cu toata gradina . A tinerete , viata si fericire .
Bucuros , pasesc inapoi in casa sa imi vad ingerii imbracati in aripile lor noi ... doar sa constat ca in clipa in care am calcat inauntrul casei mele , ochii mi s-au incetosat , iar pleoapele , greoaie asemeni plumbului , imi cadeau in pamant . 
Am adormit , sa ma trezesc bolnav la pat , cu ingerii mei langa mine ... Boala ce imi trecuse prin minune , inflorind un vis intr-un ghiveci , revenise .
Eram iarasi alcoolic , bolnav , slab si paranoic ... toate visele implinite disparusera din ghivecele lor si speranta imi era straina acum ...
Aveam doi ingeri la capul meu , dar le smulgeam involuntar aripile pana cu pana ...
Imi dorisem alte aripi pentru ei , cu pretul revenirii la omul ce le rupsese in prima instanta .
Mai ma pacalise , iar eu nu mai aveam scapare ... am murit a doua oara si mi-am luat si ingerii cu mine .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu