Totalul afișărilor de pagină

vineri, 19 februarie 2016

Energia zilei de maine

Sunt momente cand nu pot decat sa ma asez timid pe scaun si sa ma privesc in interior prin ochiul mintii ... 
Timpul , la fel de timid , trece pe langa mine fara nici un regret aparent .Atunci imi vad sufletul ,
un suflet murdar de trecerea anilor si otravit de lichior , cum parca isi trage ultimul suflu asemeni unui ars cu trahea distrusa ...
Parca in acele momente mor sau vreau sa mor , dar ajung sa apreciez viata prin linistea momentelor acelea de depresie ... 
Ce este viata defapt ?
Care este scopul meu in lumea asta , daca nu pot schimba nimic si restul ma privesc cu o lipsa totala de interes ?
Dragostea ce este , daca intr-o viata de om dragostea inseamna o singura data fericire ?
Ce e o viata de om ? Un copil e plastilina societatii in care se naste si un adult e parte a unei colectii de modele prefabricate ?
Astea sunt momentele care ma tin ocupat , astea sunt intrebarile care macina si caut raspunsuri ca un nebun , fara  nici un succes din pacate .
Adesea imi aprind o tigara si privesc la restul , care trece prin fata mea fara nici un pic de interes . Ii privesc cu atentie si ei nici nu observa asta , atat de fixati sunt pe indeplinirea planurilor din ziua respectiva . Observ ca majoritatea sunt imbracati frumos , obligatoriu in ton cu o moda stabilita de niste oameni cel putin interesanti , iar cei ce nu sunt asa sunt priviti ca paaria sau sarantoci jegosi ...
Eu , ma uit la ei si trag din tigara ... 
Ei , se uita inainte si trag dintr-un aer murdar de ura si comoditate .
Ma vad diferit , dar asemeni lor . Sunt comod , insa traiesc pe intreg pamantul  , nu doar pe un spatiu stabilit de hartii si vorbe . Pot la fel de bine sa dorm pe banca in parc si sa ma spal in mare vara , iar iarna sa hibernez intre patru pereti de piatra cu un foc dadator de viata , dar cu potential de criminal ...
Pot sau nu pot , ramane de vazut . Acum sed pe scaun si ma analizez pe mine si mentalitatile mele...
Gandesc bolnavicios si asta m-a facut ce sunt acum , un  om cu titlu de boschetar betiv ... Undeva , candva exista o legatura a mea care sa ma redenumeasca . Sa imi schimbe boala gandirii mele si sa ma transforme intr-un om frumos ...
Un om spunea candva ca esti ceea ce simti ... Eu simt frumos . Simt ca este un scop ascuns in toata nebunia asta numita viata , dar ca pentru a face un scop dintr-o nebunie trebuie sa fi si tu la randul tau un pic nebun , ori gandirea mea este mult prea bolnava sau rationala ...
Gandesc prea mult si asta ma face mai putin nebun decat ar trebuii , dealtfel sunt foarte putini oameni nebuni pe pamantul acesta si poarta denumirea de oameni fericiti ...
Eu sunt bolnav de ratiune , dar nu ma las . Caci sunt un om ce simte frumos , deci am potential de om frumos ceea ce ma poarta mai departe spre o perioada de nebunie fericita ... Trebuie doar sa imi gasesc scopul , un scop tandru cu buzele arse de sarutari si ochii de culoarea pamntului proaspat sapat ... Scopul meu , pe care il voi gasii va fi iubirea ... va fi restul vietii mele intins pe un zambet de femeie . 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu