Totalul afișărilor de pagină

joi, 4 februarie 2016

Fragmente din Purgatoriu

" Imi spuneam mereu ca nu pot fi altceva decat ceea ce mi-am dorit sa fiu ...
Dar cand am cunoscut omul in esenta lui am realizat ca ce imi doresc eu sa fiu nu este nicidecum ceva uman . Era visul unui animal metafizic , dorinta norilor de a plange peste oamenii tristi pentru ca mai apoi sa treaca in coltul lor pentru a le arata ca totul trece .
Vroiam sa fiu fericit si simplu , sa respir iubire si sa plang doar atunci cand rad cu pofta ... Ori , oamenii sunt complicati , daca nu sunt tristi nu pot cunoaste fericirea si iubirea lor e o atribuita unui numar restrans de semeni , ura ramanand cel mai sincer si mai raspandit sentiment al lor ...
Omul mi-a aparut in fata brusc , asemeni unei viziuni . Era plapand , cu ochii verzi si cocosat de durere si oboseala . Ma fascina , caci imi parea ca o creatie sublima a divinitatii . 
De parca divinitatea , din cate auzisem de altfel , si-a creat o reflexie pe pamant din dorinta companiei naive ...
Era vesel , sau parea ca ar fi , caci avea un zambet dulce-acrisor ce ma facea sa vreau mai mult sa il vad si sa gust din el . Il urmaream asemeni unei umbre , oriunde si oricum ar fi fost ... indiferent de ipostaza sau stare a lui .
Ma fascina , vroiam sa il cunosc si sa il studiez . Sa il analizez .
Dar imi era rusine sa il intreb ceva sau macar sa ii vorbesc ... incepuse sa devin om si eu la randul meu , caci cunoscusem frica si rusinea . Deveneam timid fata de necunoscut si parca acel copil care eram , tindea sa isi forteze limitele pe care tot el si-le impusese la inceputul timpului ...
In continuare il urmaream , iar el nu ma vedea deloc . Nu privea in spate niciodata , mergea tot inainte de parca eu nu as fi existat .
Vroiam sa vad unde vrea sa ajunga , insa imi dadea impresia ca merge in cerc si cunostiintele lui despre spatiu timp erau vagi . 
Cand credeam ca omul ce ma conducea , deja intr-o directie efemera ,a ajuns la punctul final si ca se va oprii sa imi vorbeasca si sa ma lase sa il cunosc , constatam ca defapt nu am plecat de nicaieri si nu am ajuns nicaieri ... Bizar , dar adevarat .
La finele zilei parea ca stateam in loc si nici omul , nici ziua , nici drumul sau experienta nu au existat vreodata .
Simteam ca inebunesc , deci deveneam tot mai om ... Parca luam lectii de umanitate de la nimeni.
Si astfel am ajuns sa fiu , intr-o zi , curajos . Cunoscusem si stapanisem si acest atribut animalic , dar totusi considerat uman .
Asa ca am alergat dupa el , omul , si l-am intrebat :
- Unde te duci ?! Unde vrei sa ajungi ?! 
  De ce nu imi vorbesti deloc si ma ignori , cand eu vreau doar sa te cunosc si sa te invat . 
  Vreau sa invat ce inseamna sa fiu ca tine , caci am impresia ca nu sunt om ! Caci sunt ...  ! daca      sunt ...
 El tacea si ma privea ciudat , cred ca ura se strecurase in privirea lui si tristetea era stapana pe tacerea lui ...
Nu mai zambea , tot obosit si indurerat ; cu ochii verzi si cu pupilele dilatate , dar nu mai zambea nici dulce , nici acrisor .
Am decis sa plec , caci petrecusem o vara aproape , din cunostiintele mele despre spatiu timp de atunci , urmarind-ul ca o umbra la apus .
Apoi mi-am dat seama ...
Dar eu , oare eu cum arat ? 
Stiu cum arata un om , dar un neom ca mine oare cum arata . In toata vara aceea nu imi cautasem reflexia nici pentru o clipa , din fascinatie pentru un strain .
Am gasit un lac verzui si am fugit spre el ...
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad in el  un om plapand  , cu ochii verzui , putin cocosat si cu privirea obosita crapata de un zambet dulce-acrisor .
M-am uitat in spate , eram singur ... M-am uitat in mana am vazut o sticla de vin , o tigara si cinci somnifere ... 
Mi-am dat seama !
Am fost drogat ! Ma drogasem o vara intreaga ... O viata intreaga ! 
Nu eram un animal metafizic , nici vorba de ciudatenie si dorinte sublime ; reflexie divina sau necunostiinta de sentimente si atributii umane ...
Eram un om trist , pierdut in mine . Eram un om singur si paranoic , rupt de realitate si frumos ,care avea amintiri vagi din copilarie cu ce vroia defapt sa fie .
Eram un copil trist care isi amintea cat de fericit era atunci cand viata era un mister pentru el ...
Nu urmaream pe nimeni , ma urmaream doar pe mine . Practic urmaream un om pierdut .
Atunci am lacrimat , am inghitit somniferele cu jumatate din sticla de vin , am fumat tigara si iata-ma aici ... 
Nu stiu ce inseamna aici , caci totul e incetosat . Nu stiu daca e rai sau iad ... Tot ce stiu e ca am murit si eu , si copilul care am fost candva . Totul in cautarea fericirii , condus de curiozitate si chinuit de timp ... "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu