Totalul afișărilor de pagină

duminică, 18 septembrie 2016

Fenomenul Hooltras

Nu prea ma pricep la inceputuri , dat fiind faptul ca in general particip la sfarsit in orice discutie pentru a ma apara de acuzatiile ce mi se aduc inainte ...
Imi place insa un inceput de poveste foarte mult , asa ca il voi imprumuta pentru a putea intra in cuprins pe un ton nostalgic si cat de cat in ton cu sentimentele ce ma chinuiesc acum ...

"Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc " la copilaria ce soarta a binevoit sa mi-o ofere simt ca am fost mai viu , copil fiind , decat in orice etapa a vietii mele ...
Julit , cu pantalonii rupti si murdari ... batand in ciuda vecinei de la etajul doi o minge de cauciuc cumparata de la piata de mamaie doar cu cateva ore in urma , stiind ca viata dansei nu va fi lunga pentru ca desi eram copii si foarta nu era atuul nostru principal , aveam o pasiune ce ar fi umplut stadioane in zilele astea ...
Daaa , eram o brigada de copii inebuniti de dorinta de a fi cel mai bun si parca orbiti de tot ce ne inconjoara cand juca Hagi , Petrescu , Popescu , Munteanu , Lacatus , Craioveanu in '98 , toti vopsiti blond in cap si parca simteam ca vor trece ani , decenii pana voi mai auzii iarasi GOL ROMANIA , dar Doamne ce an a urmat apoi ...
Rapid castiga campionatul in '99 dupa ce cu un an in urma il pierdea incredibil in Banie in ultima etapa si a spart blestemul dupa o pauza de 33 de ani , rezultatul fiind si mai dulce parca ...
Eram copii si nu realizam asa bine ce se intampla , dar stiu sigur ca pentru cei care au fost copii in '67 sentimentul era asemeni unei prajituri primite dupa o masa care nu prea iti prieste , dar care o mananci stiind ca e gatita cu dragoste ...
Atunci a urmat o perioada magica pentru noi , cresteam vazand cu ochii si football-ul nu mai era doar batutul mingii in fata blocului , mergeam la stadioane si cunosteam un fenomen ce isi facea loc printre baietii ce plangeau pe ascuns pentru echipa iubita ... ultras .
Nu prea realizam ce e si sincer nu ne interesa , nu faceam diferenta bine dintre ultras si hooliganism , pentru noi era la fel ...doar si hooliganii si ultrasii isi iubeau echipele nu ?
Care putea fii diferenta ?
Acum , facand o mica paranteza , sunt pe o banca in parc si imi ascult gandurile ... maine stiu ca trebuie sa ma duc impreuna cu baietii mei ,  care deja au devenit barbati in toata firea , sa rezolvam o disputa cu niste stelisti ... 
Revenind , nu voi sta sa fac o intreaga analiza asupra celor doua fenomene , dar spun doar ca sunt foarte diferite . 
Ultrasii se ocupa mai mult de coregrafii , banere si spectacol la meciurile cu adversarii , pe cand hooliganii considera ca suprematia se decide doar fizic prin violenta si uneori capturi de steaguri , fulare etc .
Cum anii treceau si noi deveneam tot mai implicati , mergeam in deplasari si faceam cunostiinta cu ideologia "Rapid suntem noi" , ne simteam obligati sa ne aparam culorile si camarazii indiferent de circumstante . Incepusem sa capat un dispret de neegalat pentru tot ce inseamna Steaua , Dinamo , Craiova sau Petrolul ... , iar culorile le detestam cu toata fiinta mea .
Intre timp , in 2003 , a mai venit un titlu si noi am simtit titlul ala pana in maduva oaselor . Dragostea pentru Rapid atingea cote astronomice , la fel si capacitatea noastra de a iubii un club care in urma cu un deceniu facea cu schimbul drumuri intre prima divizie si cea de a doua ... Stiam noi ce cine sa ne indragostim !
Copii eram inca , dar maturizati de aparitia diverselor grupuri ce isi etalau puterea de convingere printre noi . Eram copii , insa eram copii golani ... scoala era o optiune si banul era prioritar , evident dupa Rapid .
Traiam vremuri ciudate , ce putin , si chiar daca suna cam prostesc parca ne era dor de mingea aia de cauciuc din urma cu 7 , 8 ani ...
Football-ul devenise , incet , incet  , singura noastra alinare , iar visatul era de domeniul trecutului .
" Ce sa mai fiu eu ma footballist , esti nebun ?! Nu vezi ca am deja aproape 20 de ani si o forma fizica asemanatoare unui bunic ?
- Te-ai prajit cocos , anturajul e de vina si stii asta ... inca poti sa renunti daca vrei cu adevarat . "
Avea dreptate , dar nu vroiam ... ma simteam prea bine cand eram in lumea mea , chiar daca lumea mea era imaginara si bolnava in multe privinte .
Am plecat un an prin tara sa ma regasesc , dar am regasit doar puscaria , care am fentat-o la limita si asta mi-a deschis ochii ... anul ala a fost printre cei mai grei din viata mea , dat fiind faptul ca singura mea alinare era in permanenta departe de mine , eu fiind intr-o continua deplasare .
M-am intors in cartier si am ramas mut de uimire , cum au reusit 365 de zile sa schimbe o comunitate ... 
Baietii devenisera un grup , cativa din prietenii din copilarie erau doar o parte din statistica la ce pot face legalele din oameni . 
Venise vremea schimbului de generatii , dar astia mici erau prea prosti parca , si nu stiau sa ramana pe pozitii indiferent . Nu ii mai interesa football-ul si de stadioane degeaba ii intrebai , ca majoritatea se considerau ultrasi doar pentru ca mai vedeau un meci din cand in cand la tv sau pentru ca aveau o poza pe stadion pusa pe facebook .
Noi , nu eram pregatiti sa plecam ... asa ca am ramas acolo , ne-am curatat cu totii de legale si am decis sa facem ceva . 
Am adunat cativa copii care pareau ca au potential si am inceput sa ii educam asa cum se cuvine , pentru a fi siguri ca in 10 ani cartierul nostru nu va devenii un cuib de femei ...
Aveam nevoie de golani ...
Si i-am gasit , intr-o seara cand eram la bere cu ceilalti si au aparut unii trecand pe langa noi cu un aer defensiv , de parca s-ar fi asteptat la un eventual atac din partea noastra ...
*Rapid incepuse sa ne dea emotii *
Apoi s-a dovedit ca astia nu erau decat unii din alt cartier , care auzisera de noi si vroiau sa ne unim cu ei pentru a devenii impreuna mai puternici ... mai ales se auzea ca ceva fierbe printre suporterii Rapidului si exista sanse mari sa fie fiecare pe cont propriu ...
Doua saptamani am iesit cu ei , la noi in cartier , si am baut incercand sa ii tragem de limba ... cine sunt si ce vor defapt .
Nu ne-am unit , dar am devenit prieteni si in prietenie e tot un fel de uniune .
Dupa cum se auzise dinainte , disputele nu s-au lasat mult timp asteptate si noi , suporterii Rapidului , cei care in urma cu cativa ani ii faceam pe Stelisti sa tremure pe linia lui 41 , acum ne bateam intre noi la Pro Rapid si pe langa stadion pentru niste interese financiare si , sau putere ... Valentin Stanescu probabil plangea cu lacrimi de sange cand vedea scenele acelea ...
Dar asta nu e tot ... e un eveniment ce m-a pus pe ganduri ingrozitor de tare . 
La '91 *ani de la infiintarea clubului* in timpul unei ceremonii ce trebuia sa celebreze o perioada in care am trecut prin foc si furtuna pentru doua culori de care eram indragostiti , s-a decis ca ar fi cel mai bine sa se inceapa o bataie generala in tribuna , intre oameni ( daca pot fi numiti asa ) adusi de un "lider" si restul brigazilor din tribuna ... atunci Dan Coe cred ca a regretat faptul ca oamenii aia ii striga numele in timpul meciurilor .
Am prins multe , Rapid in coma si apoi reinviat de dragostea celor ce fugeau de la fabrici sa isi strige pasiunea , Rapid in culmele gloriei , cand castigam aproape tot si nu exista un loc mai jos de patru pentru noi sau cand pierdeam participarea in semifinala UEFA dramatic , contra Stelei ...( a fost ziua cand am plans in hohote pentru prima oara ) .
Dar acum e o tragedie si simt ca nu vrea sa se sfarseasca deloc , Rapid aproape ca e pierdut si noi aproape ca ne-am pierdut scopul ... suntem acei copii din urma cu 20 de ani , dar fara minge si parca pedepsiti degeaba ...
Maine voi pleca cu baietii ca rapidisti in continuare sa rezolvam problema cu Steaua ...
*dupa 2 zile*
Discutia a fost pasnica , in mod surprinzator ... cred ca romanul nostru a inceput sa inteleaga ce inseamna ultra cu adevarat ... paradoxal , ne-am intalnit cu niste cunostiinte mai vechi de la '91 la intoarcere ...care nu par sa inteleaga ce inseamna camarad sau suporterul aceleiasi echipe ...
Au sarit pe noi sa ne bata intr-un fair fight spun ei , caci noi eram 10 si ei vreo 25 ...
Azi sunt in spital cu 3 coaste fracturate , pometele stang fracturat , maxilarul rupt si 6 copci la cap ... si intrebarea normala dupa 20 de ani de Rapid care ar fi ?
A meritat ? Sa devin barbat la 15 ani , sa plang si sa rad pentru un club de football , sa pierd nopti si zile in deplasari , sa pierd relatii pentru ca timpul meu e intotdeauna oferit Rapidului , sa fiu batut cum sunt acum si sa dorm in sectii de politie , dosare si asa mai departe ? ....

Normal ca a meritat ! ... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu